Am fost fascinat de mic de fotografie, dovada fiind faptul ca la 5 ani am stricat primul aparat de fotografiat si cum era al familiei – după aceea nu am mai avut acces. De fotografiat cu mintea şi cu sufletul am început târziu. S-a întamplat după ce am inţeles că nu contează doar momentul, ci şi inţelesul pe care tu ca fotograf îl dai cadrului tău, iar la acest capitol căutarea nu se termină niciodată. Şi asta ne dă fotografia întotdeauna, motive de introspecţie, de căutare a propriei expresii în fuga dupa ceva mai mult decât culoare şi frumos – anume: marca proprie.

Voi fi mulţumit când voi putea să privesc şi nu doar să vad! Pentru ca de văzut vedem toţi, dar pentru a privi e nevoie de ceva mai mult decât ochi buni!