Consider ca aparatul foto este ca un al treilea ochi, mai evoluat… un ochi limpede, care, pe deasupra, are si o memorie perfecta – el poate reproduce oricui, exact, imaginea unor locuri, a unor oameni, a unor stari sau sentimente care ti-au atins mintea si sufletul candva, in trecut. Prin extensie, fotograful ar fi acel om fericit care stie struni acest ochi si, prin el, poate atinge mintea si sufletul semenilor sai.
Pentru mine, fotografia e pasiune si pura placere. Uneori se lupta, alteori coabiteaza cu cealalta pasiune (pescuitul), iar amandoua se impaca bine cu natura si spatiile largi. Incerc sa aflu parerea celor din jur (fotografi sau simpli privitori) despre cadrele mele si incerc sa iau in seama parerile pertinente, fara tresariri de orgoliu.

Cred cu tarie ca avem o tara frumoasa, fac tot ce pot sa o cunosc cat mai bine si vreau sa transpara din imaginile mele ideea ca avem o tara frumoasa. Sunt 7 ani de cand am inceput sa ma imprietenesc cu fotografia si cred ca oricine (si in orice domeniu) poate invata ceva nou, toata viata. Nu am un fotograf preferat, ceea ce poate insemna ca am mai multi fotografi preferati. In general vorbind, apreciez fotografiile care reusesc sa transmita ceva privitorului, indiferent de nivelul cultural sau educational al acestuia.