Eli a copilărit într-un oraș mic, dar a ales să locuiască apoi într-un oraș foarte mare, întâi la Constanța, iar acum în București. Din perioada când locuia în orașelul cu doar câteva mii de locuitori își amintește cu drag apropierea dintre oameni, ceea ce în marile orașe e o raritate. Dacă într-un sat sau oraș mic poți cunoaște aproape pe toată lumea, într-un oraș mare e puțin probabil să îți cunoști toți vecinii din bloc. De aceea s-a hotărât să renunțe la profesia de programator și a ales să fotografieze oameni pe străzi, la evenimente publice și private.

Eli spune că este pasionată de oameni, cu toate particularitățile lor și în întreaga lor diversitate (aspect, emoții, comportamente, gândire, obiceiuri, habitat, valori). O atrag, în mod special, subiectele care pot produce schimbare pozitivă în societate, chiar dacă inițial stârnesc controverse și divergențe de opinie (de exemplu, cele care au la bază discriminări de orice fel, false judecăți de valoare, generalizări exagerate, aprecieri superficiale sau dezinformare). Crede că valorea omului, în contextul existenței noastre ca specie pe acest pământ, este mai presus de orice criteriu generalist de departajare a membrilor speciei, iar unitatea de măsură a acestei valori este chiar fiecare membru în parte. Eli spune despre ea ca este optimistă, curioasă și încrezătoare în valorile umaniste. Chiar dacă apreciază creativitatea artistică, consideră că nicio artă nu poate egala viața.

De-a lungul timpului, Eli și-a publicat fotografiile în expoziții, festivaluri, reviste, website-uri dedicate fotografiei și în articole de presă. A colaborat câțiva ani cu Vice România, iar în prezent lucrează ca fotoreporter pentru ziarul Libertatea și studiază Psihologia.