Când faci fotografie simţi că trăieşti dintotdeauna şi pentru totdeauna. Atunci când faci fotografie ai o misiune sacră, aceea de a încerca în fiecare clipă să opreşti timpul în loc. Atunci când faci fotografie uitarea te uită. Doar atunci te simţi nemuritor.

Născut într-o familie care m-a aşteptat cu multă iubire şi lumină, am gustat încă din primii ani de viaţă dulceaţa letală a nemuririi. Am devenit încă de pe atunci dependent de creaţie. Îm plăcea să privesc cum se naşte, în tăcere,  sub privirea blândă a mâinilor mele, cum prinde contur viaţa. Aşa am început să cochetez cu poezia. Pentru că umilele cuvinte nu îmi puteau sătura setea de profunzime, m-am îndreptat cu paşi tăcuţi spre fotografie, crezând cu tărie că nimic nu este mai grăitor decât imaginea, acel ciorchine de trăiri care m-a transformat în meşteşugar de sentimente. Căci da, asta îmi place să cred că sunt: meşteşugar de sentimente.